Trebuie să vă dau o veste nu foarte fericită, pe care -ei bine- numai noi o ştim în acest moment, nici măcar „capitaliştii” din presă, ăia situaţi pe primele locuri în „trafic”, n-au aflat-o. Avem şi noi exclusivităţile noastre şi nu trebuie să se supere nimeni, de aici sau de prin teritoriu, c’est la vie. Una din vedetele cu adevărat îndrăgite de public, Teo Trandafir mai precis, urmează să-şi facă bagajele în scurt timp şi odată cu plecarea în vacanţă, peste aproximativ o lună, să plece de tot din ultima televiziune care s-a mai „îndurat” să se folosească de talentul şi carisma ei. Nu, Teo nu pleacă pentru că îşi doreşte asta, ci pentru că este, hai s-o spunem direct, dată afară. Adică, ieşi afară, fato, că eşti penibilă cu bunul tău simţ, cu umorul tău, cu subiectele plăcute pe care le promovezi, cu experienţa ta. Plus de asta, eşti şi bătrână. Ai peste 45 de ani, ia caută-ne pe la Casa de pensii, babo! Vina directă nu e a turcilor de la butoanele postului TV în cauză, ei iau măsura în conformitate cu ce se întâmplă în tabelul de audienţe, şi anume faptul că acest show nu face audienţă nici cât un film indian în reluare, difuzat la 3 dimineaţa pe postul clasat pe locul 87 pare-mi-se. Nu despre Teo vreau să vă povestesc în mod necesar, o ştiţi de ani de zile, unii dintre voi o iubiţi, altora vă e indiferentă, de gustibus diferă şi ele, ce să facă. Nu pot să vă spun foarte detaliat ce se întâmplă în emisiunea ei pentru că nu o urmăresc zilnic însă pot garanta că nu există mizerii, nu există derizoriu, nu înjură nimeni de cei dispăruţi şi nici teste de sarcină nu se fac, în direct. Teo e o profesionistă şi în bun-simţ, pe lângă televiziune. Şi totuşi, rămâne fără job din această vară, tocmai pentru că nu poate să înlocuiască rahatul de calitate, ăla cu migdale sau fistic, cu celălalt, de nu-l găseşti la magazin. Nu ştie şi nici nu a învăţat că dacă vrei să fii om de televiziune, trebuie să eviţi subiectele care ies din sfera mizeriei. Teo nu a învăţat, în aceşti ultimi doi ani de când a revenit în platou, să ameninţe regia că dacă nu intră publicitatea ea se duce şi face pipi în colţul platoului, pentru că nu mai poate, aşa cum se întâmplă pe la alte emisiuni, într-un firesc desăvârşit. Habar nu are să jignească, să vorbească agramat, să aducă în platou peşti şi prostituate sau să ne arate ce costume şi-a mai făcut vreun politician infractor, ori să dezbată, în serial foileton, viaţa vreunui manelist şi crizele de isterie ale odioasei sale soţii. Ştiu că în urmă cu două luni a fost somată să-şi bage minţile în cap şi să alăpteze cu simţ de răspundere audienţa, prin introducerea acestor gunoaie, vorbim de oameni şi subiecte, dar şi prin schimbarea atitudinii, pentru că fustele peste genunchi şi limbajul plăcut, umorul de calitate şi repet, bunul-simţ, nu se mai vând.
Nu interesează pe nimeni viaţa unui artist de renume, drama vreuni pictor sau lansarea de carte a vreunui scriitor. Cine naiba se uită la aşa ceva, să fim serioşi. I s-a pus în vedere că dacă nu face ceva în acest sens, zboară, fiind oricum încă de pe atunci, pusă pe făraş. Degeaba a încercat simpatica Teo să facă ceva, ea nu a înţeles niciodată că rahatul la modă nu mai e ăla, de-l pune bunica în cozonac. Şi-a tăiat şi pleoapele, şi-a înţepenit şi faţa cu botulină, a slăbit numai ea ştie cum şi cu câte sacrificii, fără ca farmecul, umorul şi spontaneitatea să-i fie alterate. Nu, n-a fost bine nici aşa. Pentru că nici fizicul şi nici educaţia nu i-au permis niciodată să apară în lenjerie tanga la emisiune, sau cu protezele de silicon revărsate peste revere, pentru că nu a reuşit să aducă în platou toate nulităţile, toţi analfabeţii şi scursurile sociale, pentru că nu transmite în direct din dormitoare sau băi şi pentru multe altele, ea va pleca. Părăseşte cu tristeţe şi televiziunea care a investit în ea şi acest proiect timp de doi ani, dar şi din televiziune, la modul general, pentru că oricum nimeni nu ar mai fi interesat de ea, şi din motivele de mai sus şi din altele, cum ar fi vârsta sau faptul că e considerată, de bună ce e, un produs media expirat. Cât timp va mai trece până când şi ziarele, şi emisiunile şi tot ce ţine de jeg social şi uman vor lua calea crematoriului şi vor dispărea pe coşurile de fum ale societăţii? Sigur, avem alternativă, avem opţiuni pe alte posturi şi canale tv străine, dar de ce aproape tot ce e românesc, pute, cu mici excepţii desigur. Excepţii rătăcite care iată sunt lovite în moalele capului rând pe rând şi scoase afară, pentru că oamenii nu le mai vor. Încotro ne îndreptăm şi mai ales unde se va ajunge? Alarma nu sună doar din televizor, ajuns aproape în stadiul de toaletă publică, ci din tot ce se întâmplă în societatea noastră pe acest segment, mass-media, în care dacă eşti „de rahat”, cum spuneam, dar nu din ăla delicios, ci din celălalt, eşti cocoţat în toate topurile de audienţă, eşti citit, răsfoit, răscolit şi aplaudat. Cât vor mai prima toate acestea, rămânem, noi ăştia penibili şi care mai sperăm în nuca de cocos şi fistic, nişte „aproape neînţeleşi”, mai ales de către generaţiile care vin rapid din urmă şi care din lipsă acută de promovare a valorilor autentice, se mulează tot mai mult pe creierele netede, trupurile siliconate şi buzele ţuguiate, omniprezente în mass media de rahat necomestibil. Până una-alta, spun ceea ce am spus și înainte de Eurovision, „Doamne dă să nu fie așa”, și contrar tuturor deciziilor care, se pare, sunt deja luate, îndrăgita moderatoare să rămână în peisajul mediatic și în sezonul următor. Îi urăm succes și… la mulți ani, de ziua ei…
